Despre Festivalul Internațional George Enescu

O ISTORIE DE EXCELENȚĂ ȘI ELEGANȚĂ

O dată la doi ani, mii de muzicieni, cele mai bune orchestre și artiști din lume încântă publicul prin concertele lor din cadrul Festivalului Internațional George Enescu. Un ciclu complet al lucrărilor lui George Enescu, operă, concerte pentru întreaga familie, muzică modernă și contemporană, premiere mondiale și românești, alături de cea mai inspirată selecție de muzici clasice, romantice și baroce dezvăluie un eveniment cu adevărat unic, realizat cu dragoste, generozitate și excelență.

Festivalul Internațional George Enescu se desfășoară la București încă din 1958, pentru a onora și celebra memoria, muzica și personalitatea compozitorului, pianistului, violonistului și dirijorului român George Enescu – considerat „cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace”.

Festivalul a început chiar în primii ani de regim comunist. A atins primul său apogeu în anii în care România era un membru semi-detașat al blocului sovietic și, prin urmare, era mai deschisă față de artiștii occidentali în comparație cu majoritatea țărilor din Europa de Est. Doar festivalurile din Iugoslavia au fost capabile să prezinte în același mod cei mai buni muzicieni din ambele blocuri.

Și a devenit ceea ce este astăzi: unul dintre cele mai importante evenimente internaționale de muzică clasică la nivel mondial, organizat de România.

Printre directorii artistici și președinții de onoare ai festivalului s-au aflat nume mari ale lumii muzicii clasice de-a lungul fascinantei sale istorii – precum Lord Yehudi Menuhin, Lawrence Foster, Cristian Mandeal, Ioan Holender și Vladimir Jurowski.

Image

George Enescu, prin muzica sa, continuă să inspire profund și astăzi peisajul cultural românesc. Ne fundamentăm pe principiile și valorile unui artist complet, dedicat promovării muzicii, îmbogățind societatea în care se manifestă creația sa și permițând ca forțele transformatoare ale esenței sale să ne înalțe spiritul. Pe baza acestor principii și înrădăcinat în această înțelegere, sunt hotărât să continui să clădesc pe baza realizărilor monumentale ale Festivalului Enescu și ale Concursului Enescu.

Cristian Măcelaru - Director artistic al Festivalului și Concursului Enescu

Festivalul Enescu se află în topul evenimentelor muzicale la nivel mondial, alături de Lucerna, Edinburgh și Proms. Dar nu a fost întotdeauna așa. Mi-a luat optsprezece ani să conving Filarmonica din Berlin să vină la București.

Mihai Constantinescu - Director executiv al Festivalului Enescu în perioada 1992-2021

Festivalul Enescu este astăzi unul dintre cele mai importante festivaluri din lume.

Zubin Mehta  - Președinte de onoare al Festivalului și Concursului Enescu

Image
Despre George Enescu

George Enescu: O Viață Dedicată Muzicii

George Enescu (născut pe 19 august 1881, în Liveni, Botoșani – decedat pe 4 mai 1955, la Paris) este recunoscut drept cel mai important muzician român. Talentul său artistic s-a manifestat în diverse domenii: compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor.

Enescu a început să studieze vioara la vârsta de 4 ani, sub îndrumarea părinților săi și a lăutarului Niculae Chioru. La doar 5-6 ani, a realizat primele încercări de compoziție. Educația sa muzicală a început cu profesorul Eduard Caudella.

Studiile la Viena și Paris

În perioada 1888-1894, Enescu a studiat la Conservatorul din Viena, avându-i ca mentori pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). La 8 ani, a debutat ca violinist, fiind numit de presa vieneză „un Mozart român”.

 

După Viena, Enescu și-a continuat studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899), unde a fost ghidat de Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). Printre colegii săi se numărau Maurice Ravel, Florent Schmitt, Charles Koechlin și Theodor Fuchs.

Cariera timpurie și debutul componistic

Enescu și-a făcut debutul componistic pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1, datorită sprijinului Elenei Bibescu. În același an, la 17 ani, a început să predea vioara și să susțină recitaluri în București, fiind adesea invitat să cânte la Castelul Peleș din Sinaia de către Regina Elisabeta a României, cunoscută sub pseudonimul Carmen Sylva.

Printre cele mai cunoscute lucrări din primii ani ai secolului XX se numără cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903), prima sa Simfonie, în Mi bemol, op. 13 (1905) și Șapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

Activitatea profesională

Enescu a desfășurat o activitate intensă atât în București, cât și în Paris, participând la turnee în numeroase țări europene alături de parteneri de renume precum Alfredo Casella, Pablo Casals și Louis Fournier. În timpul Primului Război Mondial, a rămas în București, dirijând lucrări de Beethoven, Berlioz, Debussy, Wagner, și creațiile sale proprii. În 1913, a fondat Concursul Național de Compoziție pentru a stimula creația muzicală românească.

Anii maturității și ultimele creații

După război, Enescu a continuat turneele în Europa și Statele Unite, dirijând orchestre prestigioase. Activitatea sa pedagogică a avut un impact semnificativ, având elevi renumiți precum Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin, care l-a considerat pe Enescu „una din veritabilele minuni ale lumii”.

În 1936, a avut loc premiera operei „Oedip” la Paris, cu un succes răsunător. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a rămas în București, încurajând creațiile muzicienilor români și dirijând intens.

În 1946, Enescu a întreprins un turneu în URSS și, ulterior, în Statele Unite, stabilindu-se la Paris în semn de protest față de regimul comunist din România. Printre ultimele sale creații se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31 și Simfonia de cameră op. 33.

George Enescu s-a stins din viață în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 și este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

 

Sursa: www.georgeenescu.ro