George Enescu
Distribuie

În Bucureștiul Creativ, în cadrul ediției 2015 a Festivalului Enescu șapte compozitori contemporani au creat șapte piese originale pornind de la Tema 1 din Simfonia I de George Enescu – un omagiu adus compozitorulu român exact în momentul în care, cu aproape o sută de ani în urmă, însuși George Enescu, alături de alți șase compozitori crea variațiuni miniaturale ca să-l omagieze pe Gabriel Fauré.Iată cele 7 compoziții contemporane inspirate de George Enescu așa cum au fost interpretate pe 17 septembrie, la Muzeul Național George Enescu de ansamblul SonoMania: Raluca Stratulat (vioară), Mihai Pintenaru (clarinet), Eugen-Bogdan Popa (violoncel), Mihai Măniceanu (pian), Mihai Murariu (pian). Invitată specială: Ariana Maier. Dirijor: Vlad Răzvan Baciu.

Mihai Murariu: Nostalgies pentru clarinet, vioară, violoncel și pian

„Ideea principală este de distorsionare a temei, ca un fel de privire printr-un vitraliu care, deși lasă imaginea originalului să pătrundă, o distorsionează în felurite chipuri. Nostalgia titlului dar și a lucrării provine tocmai din această pierdere iremediabilă a originalului…ca o sculptură care nu poate decât să se degradeze în timp. Lucrarea este construită din alternanța a două tipuri de structuri, fiecare din ele bazată pe câte un element pregnant și (sper eu) încă recognoscibil din originalul enescian. Văzută din perspectiva temei cu variațiuni, piesa poate fi descrisă drept o variațiune liberă a unei teme subînțelese.”

Șerban Marcu: Boîte à musique pentru Jurjac pentru clarinet și pian

„Lucrarea are ca punct de plecare trei fragmente din tema enesciană propusă spre prelucrare în cadrul Proiectului N-escu (tema 1 din Simfonia I), care sunt prezentate la clarinet, modificate în așa fel încât să trimită cu gândul spre cântecele copiilor. Melodiile sunt acompaniate de pian, în registrul său acut, registru care, alături de scriitura discret disonantă, sugerează sonoritatea diafană, dar ușor dezacordată, a unei cutii muzicale. Ideea piesei pornește de la o poveste imaginată: dacă Jurjac (Enescu copil), a primit o cutiuță muzicală pe când era foarte mic, cutie despre care nu se spune nimic în nicio biografie? Dacă, jucându-se cu acea cutie, în mintea lui au luat naștere melodii simple, copilărești? Dacă aceste melodii, rămase acolo de la cea mai fragedă vârstă, uitate și acoperite de praful școlii și al studiilor, au dat naștere, peste ani, celebrei teme enesciene? Cum ar fi sunat melodiile acelea, împreună cu clopoțeii cutiuței? Piesa mea Boîte á musique pentru Jurjac oferă un posibil răspuns.”

Vlad Răzvan Baciu: Caprice pentru vioară și bandă

„M-am apropiat de partitura enesciană cu o oarecare prudență. Am parcurs textul muzical la pian, după care am încercat să pătrund prin timp, în camera marelui compozitor, să-mi imaginez izbucul acestei idei netransformate încă… să adun poate, în coșul enescian câteva dintre acele variante concurente (din timpul preludiului facerii), să călătoresc mai departe în satul natal, să colind pajiști cu lăutari și miresme pline de inspirație enesciană. Așa cum am amintit deja, întreaga incursiune prin muzica enesciană cu metamorfozările ei, este ambalată întru-un cadru sonor rustic, alcătuit din ambianțe „capricioase” și efecte atent procesate.”

Elena Apostol: tango burlesque pentru clarinet, vioară, violoncel și pian

„Alăturarea dintre prima temă a Simfoniei nr.1 de George Enescu şi teme proprii a reprezentat pentru mine o provocare, deoarece două universuri pot exista în paralel, dar      se pot oare contopi? Puntea de legătură      – cele două tangouri celebre – conduce însă la finalitatea acestei provocări,      o lucrare în care muzica mea „valsează” alături de cea a lui Enescu într-un tango burlesque…”

Mihai Măniceanu: Cantabile e Presto pentru vioară și pian

„Titlul prezentei lucrări este direct relaționat de cel al lucrării pentru flaut și pian de George Enescu, Cantabile et Presto. De fapt, acesta reprezintă expunerea titlului enescian în limba italiană. acă privim comparativ cele două titluri printr-o perspectivă pur ortografică – Cantabile et Presto, versus Cantabile e Presto – observăm o modificare minimală, eliminarea unei litere. Astfel, asistăm la un fel de truc minor (schimbarea unei litere, eliminarea sau adăugarea uneia), datorită căruia un fals devine ușor confundabil cu brandul autentic la care se raportează.În afara temei I din prima parte a Simfoniei I de George Enescu, am mai utilizat referiri episodice la unele motive din partea a treia, la unele momente din Sonata a III-a pentru pian și vioară, din Sonata în fa# pentru pian solo.”

 

Sabina Ulubeanu: Exit of Castalia pentru clarinet, vioară, violoncel și pian

„Titlul piesei este o aluzie la romanul meu preferat, Jocul cu Mărgele de sticlă de Hermann Hesse. Ieșirea din Castalia reprezintă în această lucrare încercarea permanentă de a depăși dogma, de a căuta în primul rând emoția directă: mai întâi printr-un travaliu ideatic extins, apoi, treptat, prin eliberarea sunetului de orice constrângeri. Am folosit preponderent două tehnici: heterofonia (cu melodică ornamentată) si ideea de armonice superioare ale sunetului, inspirată de construcția intervalică a temei din Simfonia I de Enescu (octava, cvinta, terța). Motivația folosirii acestor tehnici este ideea de omagiu lui George Enescu prin procedeele pe care le-a utilizat magistral și în premieră în secolul 20.”

Sebastian Androne: Mnemo pentru clarinet, vioară, violoncel și pian

„Lucrarea mizează pe fragilitate, iar pe alocuri, pe o fragilitate a continuității, pe o stare – întâlnită tot mai frecvent – a incapacității minții umane de a se concentra asupra unui singur subiect. Altfel spus, „Mnemo” este titlul-cheie care anunță programul piesei, clar legat de: memorie, de mintea umană, dar și de tragic și de ludic („Mnemo” amintește de „Nemo” – personajul animat din „Finding Nemo”, în care un tată pește-clovn își caută fiul pierdut). Astfel că incipitul implică, la fel ca în desenul animat, o căutare obsedantă, o recuperare a unui „ceva” pierdut. În cazul lui „Mnemo”, „acțiunea” se petrece pe teren mnemonic, în lumea unui pianist ce și-a pierdut memoria și abilitățile pianistice și care încearcă să-și amintească și să emită tema din Badinerie (Suita nr. 2) de J. S. Bach. Vioara, violoncelul și clarinetul apar ca dimensiuni ale aceluiași „personaj”, însă pot fi privite și ca „personaje” noi. Tema enesciană se va infiltra, în rol secundar, ca o configurație melodico-ritmică „sub acoperire”, în sensul în care ea va apărea ca o „coincidență”, ca un „zeitgeist” tematic, ca ceva extrem de personal ce „împrumută” elemente din memorie (treptat ajungând să preia tema completă), oferind impresia autenticității tematice, la începutul emiterii ei și ajungând la realizarea comiterii „furtului” tematic, la finalul piesei. Lucrarea nu deține un program sub forma celui specific Romantismului, ci mai degrabă un pretext extramuzical, un generator ideatic care a antrenat un anumit travaliu componistic.”

 

Proiect N-Enescu

Concept grafic: Amalia Dulhan

Eveniment realizat în cadrul Bucureștiului Creativ

Organizator: Muzeul Național George Enescu

Partener: Centrul de Informare Muzicală din România

Coordonator proiect: Adina Sibianu

 

Distribuie