Sir Bryn Terfel. Bucuria de a respira muzică

Autor: Festivalul Enescu

Text de Angela Șindeli

Generozitate, smerenie, modestie, umor, har toate cuprinse într-o voce a cărei bogăție timbrală trece dincolo de cuvinte, undeva în sfera sensorial – afectivă. Un glas care mângăie, care îmbracă în brocart și catifea, care vorbește direct sufletului, fără mijlocitori. Ești tu și el, Sir Bryn Terfel,  prietenul de o viață, cald și generos, pus pe șotii chiar și atunci cand cântă lied, gazda perfectă pentru o după-amiază însorită de toamnă. Sir, într-adevăr, cu o noblețe rar întâlnită, manifestată, în primul rând, prin glas. Vocea lui e nobilă, elegant șlefuită, nealterând nicio secundă naturalul, firescul ei. Niciun sunet afectat, nicio grimasă, doar imensa bucurie de a cânta și de a împărtăși, fie că povestește The Songs of Travel (Ralph Vaughan Williams), fie că te poartă, în trecere, prin insulele celtice – The Celtic Isles (Passing by, Loch Lomond, Suo Gân), fie că-și cântă cu patos rădăcinile Bryan DavisSelecție de cântece tradiționale galice. În lucrările de R. Schumann și F. Schubert, simt frenezia unei voci tumultoase, expresive, cu pianisime stratosferice, capabile să suspende clipa.

Și da, în glasul lui se aude Wagner, ca o amprentă de neșters. În lumea lui Mozart se joacă, flirtând – la bis – cu doamnele și domnițele din sală (Deh, vieni alla finestra – Don Giovanni), nemaivorbind de lecția de actorie din Fiddler on the roof (J. Bock).

Despre Malcolm Martineau (pian) și despre complicitatea celor doi, a vorbit muzica. Rareori o asemenea simbioză artistică transpare într-un recital cameral.

O lume imensă, comprimată în două ore, pe care mi le-aș fi dorit nesfârșite.

Binecuvântare și muzică. Muzică și binecuvântare….

Foto credit: Roza Zah