george enescu
Distribuie

George Enescu, impresionantul artist pentru care „muzica reprezenta o acţiune, un mănunchi de fraze ce exprimă idei şi mişcări”, atrage muzicieni din întreagă lume şi la 135 de ani de la naşterea sa.

Text de Mădălina Mărgaritescu 

Povestea muzicianului George Enescu a prins formă  în ţinuturile Moldovei, la Liveni, s-a definitivat la Paris şi dăinuie în sufletele celor care-i ascultă şi interpretează creaţiile.

Muzica lui Enescu, din anumite puncte de vedere, cred că ar putea fi considerată un fel de madlenă proustiană datorită trăirilor pe care le răscoleşte în auditor sau muzician. Scriitorul francez captivat de interpretarea lui George Enescu a Sonatei în la major pentru vioară şi pian (1886) de César Franck, îl va descrie în celebrul roman „În căutarea timpului pierdut”. Din mărturisirile lui Enescu consemnate de Bernard Gavoty descoperim că muzicianul ştia că este prezentat într-unul din volumele lui Marcel Proust, scriitorul pe care-l văzuse, alături de alte personalităţi, în casa Bibescu, dar nu aflase pasajul.

Sonata lui Franck interpretată de Enescu face parte din ansamblul compoziţiilor ce l-au inspirat pe Marcel Proust să alcătuiască, pentru romanul „În căutarea timpului pierdut”, Sonata lui Vinteuil, o compoziţie fictivă, ce are rol de madelenă proustiană deoarece îi aminteşte lui Swann de iubirea pentru Odette.

Două scrisori confirmă aprecierea pe care i-o poartă scriitorul francez lui Enescu. Pe de o parte este scrisoarea lui Proust, din 19 aprilie 1913, către prietenul său Antoine Bibescu în care istoriseşte că în seara respectivă, cu toate că nu se simţea prea bine, merge să asculte Sonata lui Franck şi se întâmplă să fie cântată tocmai de George Enescu pe care nu-l auzise niciodată, dar pe care l-a găsit „admirabil”, „Ciripiturile dureroase ale viorii lui, chemările gemânde, răspunsurile pianului, ca venind dintr-un pom, dintr-o frunză misterioasă. Impresia este foarte puternică. Îţi spun asta ca să-ţi fac plăcere, pentru că ştiu că-l admiri. El învie şi reface rondoul care de obicei se cântă scremut, sub pretext că e îngeresc. ”

Marcel_Proust_13737

Scriitorul Marcel Proust, impresionat de interpretarile lui Enescu

 

Iar pe de altă parte este scrisoarea adresată lui Jacques de Lacretelle, în 20 aprilie 1918, unde notează „ […] când pianul şi vioara gem încet ca vocile a două păsări ce se caută, m-am gândit la Sonata lui Franck cântată de George Enescu”.

Când ascultă prima dată Sonata lui Franck, Enescu nu este atras de ea, dar atunci când începe să o studieze o vede „minunată”  şi punctează faptul că „entuziasmul din muzica lui Franck este deseori copleşitor căci el se lasă destul de uşor în voia improvizaţiei […]”.

Potrivit muzicologului Mircea Valeriu Diaconescu şi cercetărilor întreprinse de Franz Michael Maier şi prezentate, în 2008, la Simpozionul Internaţional de muzicologie „César Franck – Lucrările pentru orgă în contextul creaţie” „mica frază” ce se tot repetă în roman, din Sonata lui Vinteuil este înfăţişată chiar de părţile 3 şi 4 din Sonata lui Franck interpretată de Enescu. În momentul interpretării părţii a treia a sonatei Enescu afirma că „şoptea cuvintele cărora i se părea că li se potriveşte această muzică dumnezeiască”,  „Agnus Dei qui tollis peccata mundi, Dona eis Requiem” (Mielul domnului care ai ridicat păcatele lumii, Dă-le lor odihna cea veşnică). Pentru Swann „mica frază” din Sonată era asociată cu iubirea lui pentru Odette.

George Enescu a inspirat nu doar scriitorii ci şi artiştii plastici dornici să surprindă în lucrările lor spiritul şi înfăţişarea celebrului muzician. Dintre compoziţiile acestora se remarcă, în mod special, picturile artistului Corneliu Baba, cel care a dorit să înfăţişeze atât omul cât şi muzicianul. Este memorabilă lucrarea, din 1955, în care apare descris, aşa cum notează criticul de artă Mircea Deac, „momentul final al concertului când cu vioara în mână, în faţa rampei maestrul se înclina cu supuşenie şi dăruire publicului  pe care deşi nu-l vezi îl simţi ovaţionând”. Când se afla pe scenă Enescu încerca să uite că este acolo, evada, întrucât aceea era, conform propriilor mărturisiri, starea de spirit a unei persoane care trăieşte mereu într-un fel de visare trează.

Pentru Yehudi Menuhin în cântecul lui Enescu „suavul se împletea cu forţa, emoţiile directe alternau cu sentimente profunde şi intime. Fiecare notă exprima ceva, ceva deosebit. Vioara nu mai era un instrument ci o adevărată voce omenească”.

 

Şi violoncelistul Gautier Capuçon defineşte muzica lui Enescu ca fiind „una foarte expresivă, foarte adevărată, aş spune, pentru că reuşeşte să exprime multe sentimente, multe trăiri”. În ediţia 2013 a Festivalului Internaţional George Enescu Gautier Capuçon a interpretat Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră a lui Enescu, iar în ediţia 2017 a Festivalului va cânta,  alături de pianistul Frank Braley,  Sonata pentru violoncel şi pian, nr.1 op.26 în fa minor de Enescu.

Gautier-Capuçon

Violoncelistul Gautier Capucon consideră muzica lui Enescu „foarte expresivă, adevărată”

 

Valentin Răduţiu, laureat, în 2011, al Concursului Internaţional George Enescu şi primul violoncelist care a înregistrat integrala lucrărilor pentru violoncel şi pian de George Enescu, alături de pianistul suedez Per Rundberg, în 2013, sugerează că „muzica lui Enescu trebuie cântată cu convingere deplină, fantezie şi expresivitate maximă”.

Invitată a Ediţia 2015 a Festivalului Internaţional George Enescu, Maria Joao Pires crede că „Enescu este minunat. Un muzician absolut unic. […] Aceşti muzicieni ca Enescu sunt oameni care rămân în memoria noastră spirituală ca nişte pietre preţioase, deoarece ne-au arătat cum trebuie să fim, ce trebuie să facem”.

 

Maria-Jo-o-Pires

„Enescu este minunat”, spune pianista Maria Joao Pires

 

 

Pianista Elisabeth Leonskaja, laureată a Concursului Internaţional George Enescu, ediţia 1964, spune „îl consider pe Enescu nu doar un mare muzician, dar un muzician care încă trebuie descoperit de noi, interpreţii, nu numai în România ci şi în lume”.

Elisabeth_Lenskaja13x19-7559

Elisabeth Leonskaja consideră că Enescu este un muzician care încă trebuie descoperit

 

 

 

Distribuie