Lumina misteriosului Oedip enescian

Autor: Enescu Festival

La 59 de ani de la premiera românească a capodoperei „Oedip” de George Enescu, o nouă variantă a lucrării in viziunea dirijorului Vladimir Jurowski va fi interpretată, pe 2 septembrie, la ediția 2017 a Festivalului Enescu.

Text de MĂDĂLINA MĂRGĂRITESCU 

Oedip este o lucrare zămislită după „luni de muncă şi ani de nelinişte” în care Enescu, potrivit mărturisirilor din „Amintirile lui George Enescu” de Bernard Gavoty, a cuprins tot ce simțea, ce gândea în aşa manieră încât uneori se identifica cu eroul său.

LONDON PHILHARMONIC ORCHESTRA

Vladimir Jurowski va dirija pe 2 septembrie Oedipe, la Sala Palatului, în deschiderea Festivalului Enescu 2017.  Opera în concert are proiecții multimedia live! BILETE DISPONIBILE >>>

Dorința lui Enescu de a realiza muzică pentru teatru apare în 1906, iar patru ani mai târziu, impresionat de interpretarea lui Mounet-Sully în „Oedip Rege”, ia naştere ideea compunerii propriului său Oedip.

Edmong Fleg, cel care va scrie textul operei, îi este prezentat lui Enescu de criticul Pierre Lalo căruia îi destăinuie gândul de a crea un Oedip şi nevoia unui libretist.

Enescu trasează câteva schițe care se rătăcesc

Fleg îi propune în 1913 o lucrare în două serii consecutive însă Enescu îl roagă să alcătuiască „ceva mai concetrat şi foarte liric”.

Între timp izbucneşte războiul şi cei doi nu se mai revăd. Chiar dacă nu primise niciun text de la Fleg, Enescu trasează câteva schițe care se rătăcesc împreună cu alte manuscrise într-o pivniță a Kremlinului când sunt trimise la Londra, în 1917. Sunt regăsite de Fleg, în 1924, şi readuse în țară.

Enescu intră în posesia schițelor lui Oedip.

Fleg termină de scris libretul alcătuit din patru acte şi şase tablouri având ca baza cele două tragedii compuse de Sofocle, „Oedip Rege” şi „Oedip la Colonos”.

La 13 martie 1936, avea loc premiera lui „Oedip”, la Opera Națională din Paris. Dirijor a fost Philippe Gaubert, în rolul lui Oedip, André Pernet, Iocasta, Marsysa Ferrer, Sfinxul, Jeanne Monfort.

Enescu descrie acest eveniment în felul următor: „A fost o seară cu adevărat frumoasă, la care toți au participat cu însuflețire în timp ce eu îmi simțeam inima zvâcnind după atâția ani de speranță şi eforturi”. În La Revue Musicale, din martie 1936, Henry Prunière scrie că „acest Oedip este atât de plin de muzică, atât de dens, atât de echilibrat, atât de matur, lirismul devine intens, erupe şi se revine în plină seninătate într-o atmosferă suverană”.

Jacques Roché, directorul Operei pariziene s-a implicat nu doar la montarea Oedipului, pentru care a folosit un decor construit, dar a adus şi un omagiu succesului avut de această tragedie lirică prin realizarea unui parfum la celebra casă L. T Piver al cărei director era din 1893. Asemenea operei, parfumul, apa de colonie şi pudra „Oedip” au fost apreciate de public.


Imagine de la premiera belgiană, 6 martie 1956, Theatre Royal de la Monnaie

În capitala Belgiei, la Bruxelles, Oedip este prezentat de Theatre Royal de la Monnaie, la 6 martie 1956. Constantin Silvestri asistă la premiera belgiană a operei pe care o va dirija în România. La data de 22 septembrie 1958, prima ediție a Festivalului Enescu se va încheia cu audiția în premieră românească a tragediei Oedip. Reprezentarea la Bucureşti a operei Oedip se stabilise de Enescu şi Tiberiu Brediceanu încă din 4 decembrie 1942, la salonul muzical desfăşurat în casa violonistului Corneliu Bedițeanu.

„Muzică pură, fără norme de orientare”

Enescu îl aprecia foarte mult pe Silvestri şi ar fi vrut ca tânărul muzician să fie cel care va dirija spectacolul din țară.

De altfel, Constantin Silvestri ascultase întregul Oedip interpretat la pian de George Enescu cu prilejul aniversării vârstei de 60 de ani, într-un cerc restrâns de prieteni, la vila Luminiş.

Muzicologul Teodor Balan povesteşte în lucrarea „Acasă la George Enescu” că după ce a terminat de cântat Enescu i-a oferit caietul cu partitura lui Silvestri şi i-a spus dacă va avea ocazia să dirijeze Oedip să țină minte cum l-a interpretat el. În interviul acordat publicației România Liberă, în septembrie 1958, Constantin Silvestri afirmă:Oedip este cea mai grea partitură, vorbesc din punct de vedere muzical, pe care am întâlnit-o în literatura de operă. Interpretul e pus în fața unor cerințe cu totul noi, mă refer la sferturile de ton şi la declamația pe ton muzical. Din punct de vedere actoricesc este, cred, cel mai complex rol pe care l-am întâlnit”.

Cu toate acestea, David Ohanesian reuşeşte să creeze un Oedip memorabil pe care-l va interpreta mai bine de un sfert de secol.

Prima înregistrare a operei Oedip în limba originală, franceza, a fost realizată de Lawrence Foster împreună cu Orchestra Filarmonică din Monte Carlo, în 1989. Lansat de EMI, CD-ul este unul de referință pentru creația enesciană. José Van Dam a oferit personajului Oedip măreția tragică.

Dirijorul Lawrence Foster este un fin cunoscător al muzicii lui Enescu, iar în 1998 a fost directorul artistic al Festivalului Enescu.

În Oedip, Enescu s-a lăsat ghidat, potrivit acestuia, numai de instinct pentru a înfăptui o „muzică pură”, „fără norme de orientare”.

 

***

Bibliografie:

Balan, Teodor, Acasă la George Enescu, Bucureşti, Editura Sport – Turism, 1977;

Cosmovici, Alexandru, George Enescu în lumea muzicii şi în familie, Bucureşti, Editura Muzicală, 1990;

Gavoty, Bernard, Amintirile lui George Enescu, trad. din limba franceză de Romeo Drăghici şi Nicolae Bilciurescu, Bucureşti, Editura Muzicală, 1982;

George Enescu, Interviuri din presa românească, Ediție prefațată, îngrijită şi adnotată de Laura Manolache, Bucureşti, Editura Muzicală, 1988