11947791_1083825408302302_834109939226477062_o
Distribuie

Oricine a ascultat vreodată un coral de Bach știe cum se desfășoară în timp această formă muzicală:  o melodie simplă, eficientă, care este însă armonizată foarte variat ori de câte ori apare, astfel încât ascultătorul rămâne la final cu imaginea unui diamant cu mii de fațete. Secretul?  Tema, așa simplă cum este ea, conține o multitudine de posibile lumi sonore, care de care mai colorate. Poate cel mai celebru exemplu în acest sens este coralul din Matthäus-Passion.

un text de Sabina Ulubeanu, compozitoare

Există însă și un coral foarte special , Jesu bleibet meine Freude”, unde tema sobră, generoasă și plină de miez  apare abia dupa o introducere fluidă, astfel încât te surprinde cu profunzimea ei. Apoi, tema se înalță ca din adâncuri, când armonizată simplu, când însoțită de melodia inițială, în diverse registre, un exemplu de polifonie profundă în cea mai armonică structură posibilă: coralul.

Și în acest fel, ca în ultimul coral cântat de Dinu Lipatti, s-a desfășurat conversația cu Elisabeth Leonskaja de miercuri, 9 septembrie, în cadrul evenimentului „ Festivalul Ideilor” organizat de institutul Aspen din București în colaborare cu Festivalul Internațional George Enescu.

Răspunsurile, la început, scurte, eficiente și măsurate, în același timp generoase și calde. Introduceri fluide urmate de concluzii precise. Pentru o persoană care spune „Nu” foarte încet și timid, așa cum ne-a mărturisit, Elisabeth Leonskaja are o siguranță de oțel în afirmațiile sale.  Departe de a fi inflexibilă, muzical sau uman,  ceea ce comunică este sincer și adevărat, asumat  și foarte direct. După un timp, conversația a curs polifonic, ideile s-au preluat de la unul la altul, s-au suprapus și s-au unificat într-o trăire comună întregii săli, exact ca atunci când e pe scenă într-un recital.

Dintre toate minunile pe care am avut șansa de a le auzi, aș dori să dau mai departe, esențializat, fără a cita exact,  câteva „teme de coral” care ar putea fi excepțional armonizate și dăruite lumii întregi:

„Suntem la Festivalul Ideilor, așa că am și eu o idee. Această sală (n.n : Sala Mică a Ateneului) este mai tot timpul goală. Ar trebui folosită: să li se propună  marilor artiști consacrați care concertează în festivalul Enescu să lucreze cu câțiva tineri talentați din România în acest timp.

Referitor la tradiție și la cum putem păstra un festival proaspăt: Toți avem nevoie de fundație, dar și de permanentă renaștere, reînnoire. Un astfel de festival se poate menține tânăr prin introducerea treptată a muzicii noi, scrisă în zilele noastre. Desigur, în porții mici, cum dăm grișul unui bebeluș, dar constant. Așa cum s-a întâmplat în concertul de acum o oră, cu Anne Sophie Mutter”. (n.n : au fost programate două prime audiții românești, K.  Penderecki și A. Previn)

Intuiția este la fel de importantă ca analiza. Când le ascultăm pe Elīna Garanča sau Anna Netrebko,  ne intereseaza doar daca ne place ceea ce auzim.

Despre omagiul lui Gheorghe Halmoș, pianist extrem de fin, dar cvasi necunoscut pentru publicul larg : „Există mari personalități care sunt uitate, ceea ce nu înseamnă că nu sunt cel puțin la fel de importante. Este necesar să ne reamintim de aceștia.”

Poezia există peste tot. Acum mulți ani, am călătorit de la Viena la Paris ca să îl ascult pe Richter la un recital. A cântat o sonată de Schubert, iar eu nu-mi putea aminti la final partea a treia. Pe drum spre casă, în metrou, am văzut doi tineri îndrăgostiți. El avea capul pe umarul ei, nu invers, ca de obicei :). Arătau ca și cum ar fi fost dați afară din casă. Imaginea lor mi-a reamintit pe loc partea a treia din sonata de Schubert. Pentru că orice poate fi un stimul pentru amintire, pentru poezie.”

Și, nu în ultimul rând, tema mea preferată: întrebată despre cum percepe trecerea timpului de la câștigarea concursului Enescu în 1964: „Dacă mă gândesc la ce a fost ieri, mi se pare demult. Concursul Enescu? a fost ieri.”

Lumea în care trăim ne pune multe întrebări colorate, iar problematica ce ne înconjoară e vastă. Răspunsurile Elisabethei Leonskaja au fost  sinteze sincere, pe alocuri ironice,  mereu la țintă, mereu constructive.  Melodii austere care s-au șlefuit în ani întregi de studiu, tradiție, luptă, inovație și curaj, pentru a putea reda din peniță întregul Univers.

A Conversation with Elisabeth Leonskaja. Festival of Ideas 2015

Posted by Aspen Institute Romania on Thursday, 10 September 2015

Distribuie