Fabio Biondi

Născut la Palermo, Fabio Biondi și-a început cariera internațională la vârsta de 12 ani, cu un concert solo (împreună cu Orchestra Simfonică RAI). La 16 ani a fost invitat la Musikverein în Viena să dirijeze concertele pentru vioară ale lui. De atunci, a concertat alături de ansambluri specializate în concerte de muzică barocă, cu tehnici… Citeşte mai mult »

Născut la Palermo, Fabio Biondi și-a început cariera internațională la vârsta de 12 ani, cu un concert solo (împreună cu Orchestra Simfonică RAI). La 16 ani a fost invitat la Musikverein în Viena să dirijeze concertele pentru vioară ale lui. De atunci, a concertat alături de ansambluri specializate în concerte de muzică barocă, cu tehnici și instrumente originale: Cappella Real, Musica Antiqua din Viena, Seminario Musicale, La Chapelle Royale și „Muzicienii Luvrului”. În 1990, a fondat “Europa Galante”.

Discografia lui Fabio Biondi acoperă trei secole de muzică: Anotimpurile lui Vivaldi, colecția Concerto Grosso a lui Corelli, oratorii, serenade și opere de Alessandro Scarlatti (La Messa di Natale, Clori, Dorino e Amore, Massimo Puppieno și Triumful onoarei), operele lui Handel (Poro) și repertoriul italian pentru vioară din secolul al XVIII-lea (Veracini, Vivaldi, Locatelli, Tartini), cât și sonate de Bach, Schubert și Schumann.

A colaborat, în calitate de solist și dirijor, cu Santa Cecilia din Roma, Orchestra Mozarteum din Salzburg, Orchestra barocă a Europei, Opera din Halle, Orchestra de cameră din Zurich, Orchestra de cameră a Norvegiei, Orchestra Naționlă din Montpellier sau Orchestra de cameră Mahler. A susținut și concerte de pian, clavecin sau piano-forte, în duet, inclusiv în Cité de la Musique din Paris, Hogi Hall în Tokyo, Auditoriul Național din Madrid și Wigmore Hall din Londra.

Din martie 2005, Fabio Biondi este directorul artistic pentru muzică barocă al Orchestrei Simfonice Stavanger, iar în 2011 a devenit academician al Academiei Naționale din Santa Cecilia (Roma).

Fabio Biondi cântă pe o vioară Andrea Guarneri Violin (Cremona, 1686), respectiv pe una Carlo Ferdinando Gagliano din 1766, care i-a aparținut profesorului său, maestrul Salvatore Cicero, împrumutată acum de Fundația Salvatore Cicero din Palermo.