Agata Szymczewska
Distribuie

Câștigătoarea Concursului Internațional de vioară Henryk Wieniawski din Poznań în 2006, Agata Szymczewska a câștigat de atunci un număr considerabil de premii. A fost prima care a primit premiul London Music Masters, decernat de comisia compusă din membri ai Orchestrei Filarmonice Londoneze, Wigmore Hall și Colegiul Regal de Muzică.

În octombrie 2009, Szymczewska a debutat la Wigmore Hall, ulterior primind o invitație de a cânta la Royal Festival Hall cu Orchestra Filarmonică Londoneză dirijată de Osmo Vanska în toamna anului 2010.

A concertat nu doar în Europa, dar și în Israel, Canada, China, Korea și Japonia, apărând alături de orchestre precum Simfonia Varșovia, Filarmonica din Varșovia (Orchestra Filarmonică Națională din Polonia), Orchestra Simfonică Națională de Radio Poloneză, Orchestra Simfonică Lahti, Orchestra Simfonică de Stat Vilnius și Filarmonica din Rusia. A colaborat cu dirijori de renume precum Krzysztof Penderecki, Andrey Boreyko, Moshe Atzmon, Dmitri Liss, Saulius Sondeckis, Antoni Wit, Maxim Vengerov și  Jerzy Maksymiuk.

Szymczewska este de asemenea o muziciană adeptă a muzicii de cameră. În fiecare an începând cu 2005 a luat parte la prestigioasa Academie Internațională de Muzică din Elveția fondată de către maestrul Seiji Ozawa. În 2005, a avut un turneu în Japonia și China cu maestrul Seiji Ozawa ca cel mai tânăr membru și concert maestru al orchestrei Ongaku-juku. În 2010 a luat parte la Festivalul Academiei Kronberg „Muzica de cameră conectează lumea”, unde a avut oportunitatea de a cânta alături de Gidon Kremer, Yuri Bashmet și Franz Helmerson.

Discografia sa include interpretări alături de Krystian Zimerman, Kaja Danczowska, Ryszard Groblewski și cvintetul la pian Grażyna Bacewicz al lui Rafał Kwiatkowski pentru a comemora  centenarul nașterii compozitorului. În octombrie 2010, Szymczewska a înregistrat concerte de vioară ale lui Bruch și Mendelssohn și al legendei Wieniawski.

Cântă la o vioară Antonio Stadivarius (Cremona, aprox. 1680) împrumutată de Deutsche Stiftung Musikleben.

« Înapoi