5 înregistrări rare cu George Enescu interpretând şi dirijând propriile creații

Autor: Enescu Festival

George Enescu a fost un muzician în care cele cinci laturi, compozitorul, dirijorul, violonistul, pianistul, pedagogul se completau perfect.

Text de MĂDĂLINA MĂRGĂRITESCU

George Enescu a fost un muzician în care cele cinci laturi, compozitorul, dirijorul, violonistul, pianistul, pedagogul se completau perfect.

Într-un interviu acordat, în 1936, publicației „Le Moment”, Enescu mărturisea că cea mai mare plăcere îi este oferită de compoziție întrucât fiecare lucrare, chiar şi cea mai modestă reflectă ceea ce se află în el. Pe de altă parte adăuga că-i place enorm să aibă orchestra în fața sa deoarece printr-un efort minim obține maximum de satisfacție.

Aceleaşi gânduri le va împărtăşi şi în „Amintirile lui George Enescu” de Bernard Gavoty, „Îmi place mult să dirijez; e un joc agreabil, uneori îmbătător. Ce minunat să poți face muzică, fără să fii obligat să execuți mai înainte game plictisitoare ce-ți strică toată plăcerea!”.

Pe 4 martie 1898, la premiera lucrării „Poema Română” (1897), George Enescu conduce orchestra. Era prima dată când se afla pe scenă în calitate de dirijor.  Cele două Rapsodii scrise în 1901 şi 1902 s-au bucurat de un asemenea succes încât Enescu nu-şi mai doreşte să le dirijeze ori să le vadă programate. Cu toate acestea, în 1951, George Enescu dirijează Orchestra Collone care va interpreta, la Paris, Rapsodiile.

De fiecare dată când urca pe scenă, în calitate de solist ori dirijor, Enescu se metamorfoza şi exercita asupra publicului o atracție impresionantă.

Este memorabilă înregistrarea Sonatei nr. 3 pentru vioară şi pian în La minor „în caracter popular românesc”, op. 25 (1926) alături de pianistul Dinu Lipatti. Enescu a interpretat această compoziție şi împreună cu elevul său, Serge Blanc, în 1952, la Sala Gaveau. Aceeaşi sală a găzduit şi premiera Sonatei, în 1927, cu pianistul Nicolae Caravia. Serge Blanc, un violonist francez, născut din părinți români emigrați la Paris, îl întâlneşte pe Enescu în 1949 şi se va bucura mult timp de lecțiile prețioase ale acestuia. Violonistul a studiat şi cu Nadia Boulanger, Alfred Cortot, Jacques Thibaud. Recitalul susținut la Sala Gaveau a cuprins, pe lângă, Sonata „în caracter popular românesc” de Enescu, Sonata nr. 2 pentru vioară și pian de Schumann şi Sonata nr. 3 pentru vioară și pian de Brahms. Violonistul Serge Blanc se numără printre laureații primului Concurs Internațional George Enescu.

  1. George Enescu, Rapsodia română nr.1 în La major, op. 11 (1901)

Orchestre des Concerts Colonne, Paris, 1951

 

ÎN PROGRAMUL FESTIVALULUI ENESCU -> Marți, 12 septembrie, în interpretarea ROYAL PHILHARMONIC ORCHESTRA

 

  1. George Enescu, Sonata nr.1 pentru pian în Fa diez minor, op. 24 (1924)

O înregistrare în care Enescu interpretează finalul primei sale Sonate pentru pian

ÎN PROGRAMUL FESTIVALULUI ENESCU ->BILETE DISPONIBILE -> Vineri, 15 septembrie, în interpretarea lui KIRIL GERSTEIN

 

  1. George Enescu, Suita nr. 1 pentru orchestră în Do major, op. 9 (1903)

 

Înregistrare din 1943 cu Orchestra Filarmonică din Bucureşti

ÎN PROGRAMUL FESTIVALULUI ENESCU ->BILETE DISPONIBILE ->Miercuri, 20 septembrie, în interpretarea LES DISSONANCES

 

  1. George Enescu, Suita nr. 2 pentru pian în Re major, op.10 (1903)

Înregistrare din 1943

ÎN PROGRAMUL FESTIVALULUI ENESCU ->BILETE DISPONIBILE -> Joi, 21 septembrie, în interpretarea lui ALEXEI VOLODIN 

 

  1. George Enescu, Sonata nr. 3 pentru vioară şi pian în La minor „în caracter popular românesc”, op. 25 (1926)

George Enescu – Pian, Serge Blanc – Vioară

Înregistrare din 11 ianuarie 1952, Salle Gaveau, Paris

George Enescu – Vioară, Dinu Lipatti – Pian

ÎN PROGRAMUL FESTIVALULUI ENESCU -> Duminică, 24 septembrie în interpretarea lui MAXIM VENGEROV